Acum câteva zile m-am convins de faptul ca excesul de neologisme/frază dăunează grav raţiunii umane.
Un claun, Ion Antoniu in volumul său (evident…“Claunul de neon” ) nu oferă baloane copiilor, ci o mulţime de neologisme alăturate fără nicio noimă.
Să vă transcriu o poezie de dragoste…
“prescrise-mi sunt mângâieri de urgenţă tactilă / dezlegând epiderma de amneziile gurmande / trupul tău străfulgerat e legănat întru dorinţe / te arde pofta-mi castă-n vulva-ţi prehensilă!”
Că tot veni vorba de vulve, dragoste şi pofte, vă invit la lecturarea unui pasaj care emană un umor involuntar incredibil:
“În altă zi, fiind singură acasă, am dat peste un bumb la partea superioară a vaginului, în dreapta; şi, tot jucându-mă cu el, observai modificări de rigidizare a corpului şi trăiri greu perceptibile…”(Constantin Argeşanu – Spânzurata)
Cred ca sunteţi de acord cu mine că ar trebui sa mă opresc aici cu orice fel de comentariu.
P.S:Citatele sunt preluate din „Cum te poti rata ca scriitor…” – Alex Stefanescu
Anomalii 