Înainte să mă apuc să-mi pun în scris impresiile despre roman am căutat, ca tot omul modern,  pe google recenziile în limba română. Am fost  destul de dezamăgit să gasesc fie rezumate ale cărţii, fie comentarii literare în care autorii parcă au schimbat doar titlul eseului din Baltagul în Torturaţi-l pe artist şi au avut grijă ca în loc de Vitoria să apară Vincent. Din această cauză voi încerca să ma opresc cât mai puţin asupra subiectului şi cât mai mult asupra întrebărilor pe care mi le-a ridicat.

Vincent este la propriu un son of a bitch (cum s-ar spune pe americăneşte) sau de puta madre (cum s-ar spune pe „americana” din sud) supradotat. Veronica este o mamă denaturată, capabilă să-şi vândă copilul unei companii necunoscute – Noua Renaştere al cărei anunţ îl găseşte într-un ziar. Harlan este un tip revoltat împotriva imbecilităţii şi superficialităţii promovate de mass-media americană, condusă de o mână de oligarhi printre care se află şi domnul Lipowitz. Mustrat de conştiinţă când află că suferă de cancer, acest domn Lipowitz încearcă să-şi răscumpere păcatul de a promova prostia şi sexualitatea la TV, presă şi film, iar astfel ia naştere Academiei Noua Renaştere care urmează să educe tinere talente care mai târziu să schimbe faţa divertismentului american. Ideea de la care pleacă Lipowitz este că arta pură nu se poate naşte decât din suferinţă, aşa că angajează „impresari” precum Harlan care să se ocupe ca Artistul său să sufere în mod constant şi, mai mult, să-şi transforme suferinţa în artă. Cam în jurul acestor idei se învârt toate cele aproximativ 300 de pagini ale romanului.

Ceea ce mi s-a părut interesant este că fiecare capitol poartă numele unei femei care şi-a adus contribuţia directă sau mai puţin directă la suferinţa lui Vincent (şi a lui Harlan aş completa eu – idee pe care o voi dezvolta mai jos) cu toate că există 2 excepţii – Wyona – numele căţelei lui Vincent (interesant, nu?!) şi Rachel (fata cu care a avut de-a face doar Harlan).

Un alt lucru demn de a fi menţionat este faptul că până spre finalul cărţii am trăit cu impresia că Vincent este artistul torturat de Harlan şi că tortura aceasta este unidirecţională (dinspre Harlan spre Vincent, dar nu şi invers). Poate că toate acestea sunt valabile până când Artistul află despre proiect şi îl pedepseşte pe Harlan printr-o metoda cu iz hollywoodian (prefer să las plăcerea descoperirii ei), ceea ce le întoarce amândurora direcţia existenţei cu 180 de grade. Finalul aduce o schimbare a rolurilor: Harlan devine un ascet izolat în camera lui de hotel din Londra şi autor al unei cărţi de succes despre viaţa artiştilor, iar Vincent se complace într-o existenţă comună fără să mai scrie sau să compună nimic tot restul vieţii. După mulţi ani se reîntâlnesc, iar rodul ultimei lor întâlniri este tocmai cartea pe care o să o ţineţi în mână şi nu o să o mai lăsaţi până când nu va scrie pe pagina pe care tocmai aţi întors-o Cuprins.

“Pentru a face o poezie dadaista:

Luati un ziar.

Luati o preche de foarfeci.

Alegeti in acest ziar un articol care sa aiba lungimea pe care vreti sa o datoi poemului dv.

Decupati articolul.

Taiati apoi cu grija toate cuvintele care formeaza respectivul articol si puneti toate aceste cuvinte intr-un sac.

Agitati usor.

Scoateti apoi fiecare taietura, una dupa alta, dispunandu-le in ordinea in care le veti extrage.

Copiati-le constiincios in ordinea in care au parasit sacul.

Poemul va va semana.

Si iata-va un scriitor infinit de original si inzestrat cu o sensibilitate incantatoare desi, se intelege, neinteleasa de oamenii vulgari.”

Profa de română nu a rezistat tentaţiei acestui experiment aşa că fiecare din clasă a respectat instrucţiunile de mai sus şi a reuşit să scrie cel puţin o poezie de o sensibilitate aparte, neînţeleasă nici măcar de el, cu atât mai puţin de colegi.

În continuare vă invit să vă delectaţi cu patru poezii dadaiste de o inestimabilă valoare estetică a doi poeţi ziarofili: Voina Raul şi Pop Ovidiu (numele trebuie citite invers).

ante-scriptum: “română fără limbă cu tz pentru ţ”

Colţul

Mădălin tot peste tânăr,

Magazinele, Sarea, disperare ale unui străzii.

Depen-de ucide comercializate deschise baie

Strigă-Pribu dent sunt 21 de… ceva!

Aşa-zisele droguri de an de luaţi aşa în legale

tele nu la de.

antipodu’

în câmpul atunci bieţii falsă

eu unul mare că pregătim

personale

nu când pe toţi filosofilor

faţă de preţ n’am ‘tuali

pe care idiosincrasii

incadrabili

poate că în mod preşedintele

astfel numeşte inflaţia

trăim meseriaşilor. ‘sescu în

muncii psihanalizabil

prea generic curs

intelectualul şi ideea

adevărate chiar

aceia greu senzaţia

filosofi şi dl. Bă

mulţi cei care pune susţin de.

100 %

ultra tare ca 8 cap.sule

recomandat de directe

erecţie piatra medici fermă

recuperare potenţă

preţ 196 lei.

valabil garantat

cap.sulă 1 cutie de partide

rapidă durată multiple de lungă

la comenzi partied 100% up

Via-grea

Viagraeuropa ORIGINALĂ 28 rapide 49 2

contra www VIAGRA livrate în ejaculării ţara

online în Ron 021-telefonice Ron 26 comenzi

CIALIS 316 SPRAY ro toată

0741-088.800; 91 316.26.90

0722-342-628 Ron discret 021

comenzi 34 zile.

post-scriptum:  “lăsă dadaismul din tine să ejaculeze !”

Cum iei, în general, contact cu ceva ncunoscut? Pentru cei mai mulţi o căutare pe Google e suficientă. Iar cum Youtube a fost cumpărat de Google, e clar că vor ajunge, vrând, nevrând acolo. Şi ce vor afla?

Vor afla cum să spună cum îi cheamă chiamă sau cum să zică “Noapte Nuapte bună!”.

Aşadar, vă invit să vă revizuiţi cunoştinţele de limba română…

Ora 12.00: “Foarte mulţi consideră că programarea şi studiul bazelor de date este ceva facil însă nu e nici pe departe aşa… Haideţi totuşi să trecem la lecţie… “Drawing conventions for readability”… “Generic Modeling”…” – pe scurt, o oră de info ca oricare alta. Însă nu a fost să fie aşa…

Ora 12.40: De afară se aude un zgomot încă nedefinit care poate trece uşor drept muzica dintr-o maşină “tunată” a vreunui baştan de oraş. Însă nu a fost să fie nici asta…

Ora 12.42: Acum se aude foarte clar (chiar prea tare) sunetul respectiv. Ce e?! De unde vine?! Răspunsul:” Ai lei lei tatigda/Pe Basescu l-o-m vota” şi o Dacie portocalie.

Nu credeam că imnul e oficial…

Paradoxal, parcă venit ca un răspuns la întâmplarea aceasta am mai dat de un video pe care vă invit să-l urmăriţi mai jos…

Strofa I:
Hai mandro sa ne-mbracam
Sa mergem sa stampilam
Dar ai grija cum votezi tu
Pui stampila pe Basescu

Sa vezi barbate, sa vezi
Pe Basescu am sa-l votez
Nu ies eu din vorba ta
Ca tu stii politica

Refren:
Ai lei lei tatigda
Pe Basescu l-o-m vota
Cu toata familia

Si-l vom pune presedinte
Ca Basescu nu ne minte
Ascultati-ma pe mine
Numa-asa vom trai bine

Strofa II:

Am sa beau dupa votare
44 de pahare, 44 de pahare
Si Basescu Doamne ajuta
Sa ia 70 la suta
Barbate dupa votare
Am sa-ti fac niste gratare
Si Basescu doamne ajuta
Sa ia si 80 la suta 80%

Refren:
Ai lei lei tatigda
Pe Basescu l-o-m vota
Cu toata familia
Si-l vom pune presedinte
Ca Basescu nu ne minte
Ascultati-ma pe mine
Numa-asa vom trai bine

Să analizăm puţin versurile de mai sus…

Care sunt ingredientele unui succes la alegeri al unui candidat susţinut de Nicolae Guţă şi Prinţesa Ardealului?

1. După votare, toţi susţinătorii să bea 44 de pahare care să conţină o licoare misterioasă nespecificată care are efecte halucinogene. Iată cum poţi vedea că Băsescu a fost votat de 70% dintre alegători.

2. Tot după ce ai votat de vreo 3-4 ori împreună cu toată familia la 3-4 secţii de votare diferite, nevasta va pregăti “nişte grătare” ca să vă recăpătaţi forţele. Ceea ce este interesant însă este faptul se folosesc condimente cu efecte halucinogene grave. Cele 70 de procente pe care le vedeai după cele 44 de pahare se transformă în 80 de procente, aşa că devii euforic şi începi să cânţi:” Ai lei lei tatigda, Ai lei lei tatigda, Ai lei lei tatigda, Ai lei lei tatigda, Ai lei lei tatigda…”

Să trăiţi bine!

Un claun, Ion Antoniu in volumul său (evident…“Claunul de neon” ) nu oferă baloane copiilor, ci o mulţime de neologisme alăturate fără nicio noimă.

Să vă transcriu o poezie de dragoste…

“prescrise-mi sunt mângâieri de urgenţă tactilă / dezlegând epiderma de amneziile gurmande / trupul tău străfulgerat e legănat întru dorinţe / te arde pofta-mi castă-n vulva-ţi prehensilă!”

Că tot veni vorba de vulve, dragoste şi pofte, vă invit la lecturarea unui pasaj care emană un umor involuntar incredibil:

“În altă zi, fiind singură acasă, am dat peste un bumb la partea superioară a vaginului, în dreapta; şi, tot jucându-mă cu el, observai modificări de rigidizare a corpului şi trăiri greu perceptibile…”(Constantin Argeşanu – Spânzurata)

Cred ca sunteţi de acord cu mine că ar trebui sa mă opresc aici cu orice fel de comentariu.

P.S:Citatele sunt preluate din “Cum te poti rata ca scriitor…” – Alex Stefanescu

De exemplu:”Bacăul din câmpie/ Cu ale lui grădini, / E plin de veselie, / De muncă în uzini.// Pe Trotuş e amploare / Şosele, sonde, fum, / Termocentrală, soare, / Ce n-au fost pân-acum”(Petru Boroianu) ¹

SAU

“Prin tot ce-ai pătimit şi făurit, / Popor reînviat, trăi-vei în istorii … / Pierit-a Ceauşescu cu visul împlinit, / Jertfindu-se ca toţi cutezătorii!”(Florin Iodache)²

1,2 – citate preluate din “Cum te poţi rata ca scriitor” – Alex Ştefănescu

Volumul lui Alex Ştefănescu a rămas mereu la coadă. Acum ştiu şi de ce…

Abia în seara asta am aflat din primele pagini mărturisirea criticului că de ceva vreme asistă “la o revărsare de literatură fără valoare în spaţiul public”. Totodată observă că nu e vorba doar de nişte “excepţii nefericite, uşor de ignorat, ci de un adevărat fenomen”. Paradoxal sau nu, acum ceva timp am ajuns şi eu la concluzia aceasta în urma unor experienţe pe seama cărora m-am amuzat teribil, dar am învăţat şi o lecţie grea despre ce înseamnă literatura, talentul şi scriitorul. Până să dau de volumul de faţă, numeam fenomenul mai mult în sinea mea, ciumă literară.

Astfel că, în continuare vreau să fiu contagios şi să îmbolnăvesc şi pe alţii, nu de ciumă literară, ci de sindromul râsului orgiastic ce se vindecă doar prin administrarea dozei de reflecţie asupra ceea ce înseamnă cu adevărat scriitura.

Imaginea e grăitoare, cuvintele sunt de prisos…

via: Academia Catavencu

Modificări esenţiale nu s-au făcut. Proba de evaluare a competenţelor lingvistice într-o limbă străină pare mai simplă decât credeam, iar structura subiectelor de la informatică s-a modificat.

La matematică şi la română nu am fost surprins să observ că subiectele vor fi perfect identice ca structură cu cele de anul trecut, mai ales că de când a început şcoala nu mai găseşti urmă de variantă de subiect pe site-ul ministerului. Oare de ce?

Apăsaţi aici pentru a downloada modele de subiecte.